Inca o petala franta cade,rostogolindu-se in gol
Facandu-si loc printre atatea vise spulberate,uitate de mult
In cel mai intunecat colt al sufletului meu pustiit.
***
Pe cer straluceste o stea galbena,emanand lumina
Straluceste cu toata puterea,din interiorul ei
In stralucirea ei,osciland mereu,incalzeste totul in jur
Straluceste pana in ultima zi...pana in ultima clipa
Focul acum se mistuie incet-incet,paleste
A obosit.I-a trecut timpul.Nu se mai vede.
A incetat!S-a transformat intr-o cruda si dureroasa...
Amintire.
***
La fel si tu...chipul tau plin de prezenta,de substanta
Imi dadea aripi sa zbor in inalt,sa indraznesc sa sper
Orice insucces al meu,doar privindu-te,orice vis
Devenea realitate,si un zambet larg il alimenta.
Pana cand...intr-un ceas nefericit,te-ai stins
Te-ai consumat precum o lumanare,incet,
Treptat,ai ajuns la epuizare,incetasem sa mai sper
Ca te voi mai vedea vreodata.Si s-a adeverit
Ai murit!...
***
Am incercat sa rezist,sa continui sa cred ca altadata
Ca te vei reaprinde,printr-o scanteie de viata,ca te vei trezi
Ca vei renaste din propria cenusa...Phoenix al meu,
Dar cu timpul,petalele sperantei s-au desprins una cate una
Pana cand,floarea din sufletul meu s-a ofilit si a murit.
***
Dar te pastrez in rama,in sufletul meu,vesnic
Intr-un tablou inramat cu amintirile frumoase ce le avem impreuna
Esti felinarul ce imi lumineaza sufletul intunecat,
Pe vecie...