Soulful


N-as vrea sa spun, mai degraba mi-as prinde in bolduri pe piept spovedania sa-mi pot simti chiar si cand dorm penitenta din fata careia ma sustrag miseleste. M-am cautat dibuind prin bezna lasitatii cu instincte ulceroase de convalescenta si n-am gasit decat un rest diform al bucuriei pe care n-am stiut s-o strig lumii la timp. Daca m-as mai gasi intreg, as abandona demnitatea in colturile gurii crispata solemn de zambete prefacute si as putea apoi cersi, fara regret, o mostra din siguranta transformata inconstient in acalmia prezentului meu. Cum adica ce mai astept pe peron daca trenul a plecat? Nu stii ca-n disperarea care ma arde inca-mi mai place sa ascult cantecul departarii pe sinele ruginite de timp ale tuturor plecarilor din viata mea? Ah, nimic nu stii si nu mai am rabdare sa-ti explic, sa-ti arat cu mana mea peste mana ta prea mica sa cuprinda ceea ce ar trebui sa simti, nu sa vezi... Crezi ca profit, dar nu stii ca te-ar seca de viata foamea mea, te-ai usca stoarsa de lacrimi daca as lua din tine naivitatea tineretii care-mi lipseste si ai sfarsi mutilata iremediabil de ranile pasiunii mele. Nu vreau sa musc din tine, sa ma incalzesc in sangele tau indragostit de raceala mainilor mele, nu pot sa-mi satisfac frustrarea masculina prin durerea umerilor tai striviti intre degete asprite de dor. Nu sta la capataiul meu cand in perfuzii imi picura morfina uitarii! Tu, daca existi, trebuie sa iubesti primii fulgi care-ti mangaie nasul, sa modelezi din albul pur dorinte ale copilariei, sa ascunzi intre faldurile esarfei groase parfumul sperantelor, nu semnul nevoii mele de absolut carnal!