Sex and The City II


Cu totii am crescut cu un film anume; cu un serial de la care am luat ce ni s-a potrivit; cu ideea ca într-o zi poate ceva ni se va întâmpla si ne vom putea identifica cu unul dintre personajele preferate; cu o alta lume în care am evadat din când în când pentru ca fictiunea este de cele mai multe ori, mai usor de rumegat. Pentru foarte multe femei de vârsta mea, Sex and the City a fost un film de adolescenta. În sesiune, urmaream în fiecare saptamâna câte un episod cu cea mai buna prietena. Erau si acele vremuri în care tehnologia nu era atât de aproape de noi (si de accesibila!) încât sa avem toate seriile pe DVD-uri sau sa le putem viziona online pe vreun site. Era o asteptare febrila si de fiecare data, satisfacuta. Acum nu mai asteptam nimic iar televiziunea este deseori doar ambient. Recunosc, pâna si nostalgia are un pret mult prea mare în prezent iar asteptarea înseamna doar un click! Revenind la film. Am fost la premiera si nu am fost dezamagita! Citisem criticile si vazusem ca nu a avut review-uri bune însa nu mi-a pasat. Aceste personaje nu m-ar putea dezamagi vreodata. Asadar, am petrecut 2 ore si jumatate amintindu-mi cum era acum 10 ani si gândindu-ma cum va fi oare la 30? Marele efect al acestui film ramâne: ne regasim în dorinta fiecareia de a trai dupa propriile reguli si nu dupa rigorile sociale.