Vacanta in Sighisoara


Ce spui de Sighisoara pentru urmatoare ta vacanta? Inca de la inceput trebuie sa spun ca se numara printre cel mai frumoase locuri pe care am avut ocazia sa le vizitez pana acum si ca nu as ezita nici o clipa o alta vacanta aici, indiferent de sezon. Este la fel de frumoasa atat vara cat si iarna. Eu am avut placerea sa descopar tainele acestui oras abia in vara acestui an si am ramas profund impresionata atat de obiectivele vizitate cat si de atmosfera calma si relaxata pe care o intalneai pe fiecare straduta. Pentru aceasta din urma am dat vina pe aerul curat si pe numarul scazut de masini desi nu cred ca acesta este raspunsul corect. Cum am ajuns eu sa-mi petrec vacanta de iarna In Sighisoara? Ei bine, se spune ca necazul unuia este bucuria altuia si din pacate cam asa s-a intamplat si in cazul meu. 


Unul dintre colegii mei isi cumparase aceasta vacanta printr-o oferta early booking de la o agentie de turism, dar a trebuit sa renunte la ea din cauza unui accident stupid in urma caruia s-a ales cu piciorul rupt. Am ramas putin surprinsa in momentul in care mi-a facut propunerea de a merge eu in locul lui.Stiam ca alesese special  perioada in care avea loc Festivalul Medieval, avand in vedere ca este un mare iubitor al evenimentelor de acest gen. Zis si facut insa, pentru deoarece prea o oferta de nerefuzat! Trebuie mentionat insa ca “bijuteria” sejurului a fost Festivalul Medieval mai sus mentionat! Este pur si simplu ireal! Atmosfera orasului in sine, te transporta cu gandul si privirea in inapoi in negurile timpului, catre perioadele de poveste cu cavaleri, printese si nobili, insa daca ai norocul sa nimeresti in mijlocul Festivalului Medieval, poti concluziona ca ai trait o experienta de povestit nepotilor!

Soulful


N-as vrea sa spun, mai degraba mi-as prinde in bolduri pe piept spovedania sa-mi pot simti chiar si cand dorm penitenta din fata careia ma sustrag miseleste. M-am cautat dibuind prin bezna lasitatii cu instincte ulceroase de convalescenta si n-am gasit decat un rest diform al bucuriei pe care n-am stiut s-o strig lumii la timp. Daca m-as mai gasi intreg, as abandona demnitatea in colturile gurii crispata solemn de zambete prefacute si as putea apoi cersi, fara regret, o mostra din siguranta transformata inconstient in acalmia prezentului meu. Cum adica ce mai astept pe peron daca trenul a plecat? Nu stii ca-n disperarea care ma arde inca-mi mai place sa ascult cantecul departarii pe sinele ruginite de timp ale tuturor plecarilor din viata mea? Ah, nimic nu stii si nu mai am rabdare sa-ti explic, sa-ti arat cu mana mea peste mana ta prea mica sa cuprinda ceea ce ar trebui sa simti, nu sa vezi... Crezi ca profit, dar nu stii ca te-ar seca de viata foamea mea, te-ai usca stoarsa de lacrimi daca as lua din tine naivitatea tineretii care-mi lipseste si ai sfarsi mutilata iremediabil de ranile pasiunii mele. Nu vreau sa musc din tine, sa ma incalzesc in sangele tau indragostit de raceala mainilor mele, nu pot sa-mi satisfac frustrarea masculina prin durerea umerilor tai striviti intre degete asprite de dor. Nu sta la capataiul meu cand in perfuzii imi picura morfina uitarii! Tu, daca existi, trebuie sa iubesti primii fulgi care-ti mangaie nasul, sa modelezi din albul pur dorinte ale copilariei, sa ascunzi intre faldurile esarfei groase parfumul sperantelor, nu semnul nevoii mele de absolut carnal!

Sex and The City II


Cu totii am crescut cu un film anume; cu un serial de la care am luat ce ni s-a potrivit; cu ideea ca într-o zi poate ceva ni se va întâmpla si ne vom putea identifica cu unul dintre personajele preferate; cu o alta lume în care am evadat din când în când pentru ca fictiunea este de cele mai multe ori, mai usor de rumegat. Pentru foarte multe femei de vârsta mea, Sex and the City a fost un film de adolescenta. În sesiune, urmaream în fiecare saptamâna câte un episod cu cea mai buna prietena. Erau si acele vremuri în care tehnologia nu era atât de aproape de noi (si de accesibila!) încât sa avem toate seriile pe DVD-uri sau sa le putem viziona online pe vreun site. Era o asteptare febrila si de fiecare data, satisfacuta. Acum nu mai asteptam nimic iar televiziunea este deseori doar ambient. Recunosc, pâna si nostalgia are un pret mult prea mare în prezent iar asteptarea înseamna doar un click! Revenind la film. Am fost la premiera si nu am fost dezamagita! Citisem criticile si vazusem ca nu a avut review-uri bune însa nu mi-a pasat. Aceste personaje nu m-ar putea dezamagi vreodata. Asadar, am petrecut 2 ore si jumatate amintindu-mi cum era acum 10 ani si gândindu-ma cum va fi oare la 30? Marele efect al acestui film ramâne: ne regasim în dorinta fiecareia de a trai dupa propriile reguli si nu dupa rigorile sociale.

Cat Zahar Incape in Carucior?


Raspunsul este simplu: foarte mult, pana la cateva kilograme. Intr-o zi normala, dupa serviciu, am ajuns la supermarket. Ma gandeam ca va fi aglomerat deoarece de fiecare data dupa orele de munca cu totii ne regasim la cumparaturi pentru cina. Insa ce am gasit mi-a depasit previziunile. Pana sa ajung la casa am constatat isterie in randul oamenilor si lipsa unor alimente ce pana mai ieri erau in cantitate mare pe rafturi. Am ramas in fata raionului de cafea, uimita ca nu gaseam decat ciocolata calda si ascultandu-i pe toti cei care erau prin preajma. „TVA-ul a crescut cu 5%. Preturile vor creste cu cel putin 5%. Vor creste preturile cu 26%? Cu 5%? Preturile finale, pe care le platim la casa de marcat, vor creste cu 4%.” Asadar, m-am lamurit! Asa se explica de ce vecinul meu si-a luat cateva kilograme de zahar si faina, litri de ulei si apa plata. Vazusem la televizor in ultimele zile tot felul de analize si de grafice insa nu mi-am imaginat ca se va ajunge la panica. Consumatorismul in Romania inregistra o linie descendenta in ultima perioada pe fondul acestei crize. Observam oameni care se uitau atent la eticheta, cantareau oferta si aveau mult mai putine produse in cos la final. Implicit, aruncau mai putin la gunoi la final de saptamana. 

Acum, mi-am amintit ca romanului nostru ii place sa cumpere iar panica este un motiv in plus. Ma gandeam la americanul care face storage, panicat mereu ca vine sfarsitul lumii. Credeam ca avem un pic mai multa minte. De asemenea, credeam ca, in ultimul ceas, ne vom trezi si vom trece la actiune nu ca vom pleca din nou capul pentru ca sabia sa nu-l taie. Ce se intampla? In timp ce oamenii mor in inundatii, alesii dezbat presedentia TVR. Sincer, vazand atata dorinta din partea lor de a distruge aceasta tara nu pot decat sa ma gandesc ca nu este vorba despre incompetenta. Un elev care tocmai a primit certificatul de competenta, cu o logica primara, o sa-ti spuna ca fiscalitatea nu se schimba in 3 zile. Nu poti da peste cap toate taxele si impozitele la jumatatea anului fiscal. Asadar, nu cred ca sunt atat de retarzi incat sa nu stie lucruri de bun simt. E pur si simplu vorba despre ce Trebuie sa se faca pentru ca aceasta tara, plina de oameni fatalisti si teoretici (practici doar la cumparaturi!), sa ajunga in faliment. Uite asa BAC-ul se da, anul scolar se termina, vom plati cu 4% mai mult pentru produse si vom suporta disponibilizarile si „masurile” de austeritate impuse. De ce? Romanul crestin are cea mai buna explicatie: „daca asa vrea Dumnezeu, bucurosi le-om duce toate.”

Ceva Scurt


E greu sa scrii ceva scurt mai ales ca inspiratia asta trece asa de repede. Vreau sa va spun ca am aflat ca BMW va scoate varianta Papuc, ca vegetarienii mor mai repede, ca vecina mea de la 9 e dusa cu pluta Dumnezeu sa o ierte, motanul meu este cel mai lenes animal din lume... si cel mai puturos. The End!

Brandingul Personal


Pana de curand nu stiam ca exista formatori de branding personal. Mai exact, o persoana care sa iti spuna cat de important este sa ai o eticheta si sa o mentii in societate. E ca si cum ti-ar face educatie cineva. Parintii au avut grija sa cresti un „om bun”, respectivul iti slefuieste imaginea si te invata cum sa te prezinti in lume. Cursul este complex insa ce mi-a retinut atentia a fost reversul medaliei. In Romania sunt motive care ii impiedica pe oameni sa isi creeze un brand personal: cultura si bagajul comunismului pe care inca il ducem in spate– masina de propaganda, educatia, discursul directionat, dogmele, “construirea omului nou”. Asadar, in continuare ne luptam cu trecutul care ne-a adus in acest prezent atat de putin receptivi. De ce am spus ca mi-a atras atentia acest lucru? Deoarece m-am saturat de aceasta permanenta raportare la cine am fost. Cat vom mai vorbi cu atata resemnare despre asta? Ce-i anormal este ca si generatia de dupa ’90 are aceeasi cruce de dus. Dar nu incearca nimeni sa dea un raspuns echivalent cu o solutie la intrebarea „pana cand?”. Ce nu merge in aceasta tara este din vina comunismului iar viitorul este in continuare gri. Deshumam mereu dorinta cruda de a fi victimele sistemului fara a constientiza ca suntem parte functionala a lui iar schimbarea nu vine cu raportare la trecut ci cu proiectare spre viitor.