Multime de Oameni

Se intampla sa merg pe strada si sa observ o linie frumoasa a fruntii cuiva, sau a umarului, un profil care la prima vedere este deosebit, se remarca dintr-o multime de oameni ca si cand ar vrea sa fie vazut de catre cine are ochi sa remarce frumusetea unor trasaturi fine sau o rotunjime a crestetului si un profil care par a promite niste trasaturi grozave, si atunci ma bucur, pentru ca oamenii cu adevarat frumosi sunt destul de rari, parca din ce in ce mai rari cu fiecare an care trece si isi pune amprenta pe societatea in care traim. Si apoi omul se intoarce si vad ca linia aceea nu duce unde credeam, ci se impotmoleste la jumatate, lasand trasaturile prea moi, sau disproportionate, sau doar banale. Cam asa e si cu viata uneori. Azi dimineata ascultam cum se tanguie in scorbura mea lhasa de sela, apoi tori amos, a sorta fairytale, si ma feream de ceata amoniacala care-mi izbea geamurile. Ma gandeam ca uit aproape tot ce scriu, deoarece nu suport sa recitesc. Nu e vorba de ne-asumare, imi asum nevoia si bucuria de a scrie, dar e ca si cum mi-as studia voma sau ca si cum as avea tot timpul o oglinda in fata ochilor. La fel cum uit ce scriu, uit ce vad, uit ce citesc, uit ce traiesc, cu mici exceptii. nimic dramatic. Patesc asta inca din copilarie. Sunt echilibrul lui Funes el Memorioso, banuiesc.

Bustul lui Gheorghe Lazar

Intr-una din dimineti, la micul dejun, am studiat de la distanta sosetele ude, odioase, pe care chelnerul se incapatana sa le numeasca mezeluri, rosiile cu gust de noroi si cana cu ceai oparit, apoi am plecat prin ceata stralucitoare de pe soseaua Alba-Iulia catre centru, sa beau o cafea. Eram foarte obosita. In loc de picioare, doua turnuri grele si rigide de fier. Ajunsa in Parcul Astra am adormit pe o banca, la soare, in fata bustului lui Gheorghe Lazar. Am visat ca ma brusca un jandarm si-mi cerea sa ma legitimez. Cand m-am trezit, in jurul meu se foiau o sumedenie de babute foarte mici, (abia de-mi ajungeau la genunchi), cu mainile la spate si miscari caraghioase ale capului. Intr-un glas strigau, pitigaiat: Klaus! Klaus! Cel mic sau cel mare, am dat sa intreb. Cand m-am trezit de-a binelea, porumbeii si-au luat zborul falfaind deasupra mea batjocoritor. Pe langa multimea de pensionari la care am ajuns in astea cateva zile, am dat, prin musuroaiele sinistre pe unde am ajuns, de oameni de tot felul, de la chiriasi tineri la femei isterice, la nebuni sadea, la nostalgici ai comunismului, un orb, cativa baietei tare draguti, si un nene gras si urat cu o voce blanda, care din prima clipa m-a facut sa ma rezem de perete, pentru ca vocea lui era vocea ta, joasa si inghitind-ul pe 'R' in cel mai fermecator mod cu putinta.

Mimetism Salvator

Am fost o saptamana la Sibiu, sa fac sondaje de opinie. Motivul oficial fiind. Cele doua colege de lucru si de camera, studente tinere si blonde, cu gradini roz inflorite in loc de unghii si cu umorul vulgar, m-au privit din start cu suspiciune. Una dintre ele, descurcareata si total lipsita de imaginatie, isi purta anost trupul minunat construit, viguros, de salbaticiune tanara. O urmaream adesea cu privirea prin camera. Ca sa supravietuiesc, am apelat din instinct la un mimetism salvator (nu degeaba cea atat de frumoasa, imi spune mai muta), mi-am ciopartit vorbirea si mi-am transformat rasul intr-o explozie stridenta. Totul mergea ca pe roate, fetele ma acceptasera, pana cand, la finele primei zile, am scos din ghiozdan una din cartile primite de la un prieten (asa se intampla mereu cand merg prin vizite, amicul meu tace mult cu nasul in ecranul laptopului, dupa care se ridica brusc, scormoneste prin peretele de carti si-mi pune in brate volume de poezie). In camera s-a facut liniste, apoi una din fete m-a intrebat cu tonul acela dispretuitor, dar care lasa loc de gratiere daca raspunsul este unul potrivit: Ti-ai adus sa citesti? M-am balbait si m-am lepadat de carte, si de mine insami, cu toata lasitatea de care sunt in stare si pe care de multe ori o numesc dorinta de convietuire in pace cu ceilalti. Am citit ieri irezistibil, totusi, si mi-am spalat pacatele. Va voi povesti ce a urmat zilele urmatoare...