Pana de curand nu stiam ca exista formatori de branding personal. Mai exact, o persoana care sa iti spuna cat de important este sa ai o eticheta si sa o mentii in societate. E ca si cum ti-ar face educatie cineva. Parintii au avut grija sa cresti un „om bun”, respectivul iti slefuieste imaginea si te invata cum sa te prezinti in lume. Cursul este complex insa ce mi-a retinut atentia a fost reversul medaliei. In Romania sunt motive care ii impiedica pe oameni sa isi creeze un brand personal: cultura si bagajul comunismului pe care inca il ducem in spate– masina de propaganda, educatia, discursul directionat, dogmele, “construirea omului nou”. Asadar, in continuare ne luptam cu trecutul care ne-a adus in acest prezent atat de putin receptivi. De ce am spus ca mi-a atras atentia acest lucru? Deoarece m-am saturat de aceasta permanenta raportare la cine am fost. Cat vom mai vorbi cu atata resemnare despre asta? Ce-i anormal este ca si generatia de dupa ’90 are aceeasi cruce de dus. Dar nu incearca nimeni sa dea un raspuns echivalent cu o solutie la intrebarea „pana cand?”. Ce nu merge in aceasta tara este din vina comunismului iar viitorul este in continuare gri. Deshumam mereu dorinta cruda de a fi victimele sistemului fara a constientiza ca suntem parte functionala a lui iar schimbarea nu vine cu raportare la trecut ci cu proiectare spre viitor.